Principii de bază ale designului şi esteticii

Specialistii au cateva principii de bază ale designului şi esteticii in ceea ce privesc reclamele:

Principiul unităţii – toate părţile unui reclame trebuie să formeze un întreg; unitatea poate fi perturbată de chenare, de prea multe tipuri de caractere, de culori distribuite necorespunzător sau de o încărcare a paginii;
Principiul varietăţii – aspectul trebuie să fie variat şi contrastant pentru a învinge monotonia; se pot folosi caractere variate, spaţiu alb şi spaţiu tipărit, blocuri cenuşii de text înviorate de subtitluri ş.a.;
Principiul echilibrului – echilibrul este esenţial între ilustraţie, text, titlu; de exemplu, ilustraţia sau titlul pot ocupa o treime din spaţiu, iar textul poate ocupa două treimi;
Principiul ritmului – se poate obţine senzaţia de mişcare, chiar şi în cazul unei reclame tipărite care este statică; un mijloc simplu este identitatea paragrafelor, privirea fiind condusă de la un paragraf la altul;
Principiul armoniei – reclama nu trebuie să conţină elemente de contrast subite, supărătoare sau bruşte; această tactică şocantă poate fi folosită doar în mod deliberat, în anumite tipuri de reclame;
Principiul proporţiei – se referă în special la corpul de literă folosit pentru diferite lăţimi ale textului: cu cât coloana de text este mai lată, cu atât dimensiunea literei este mai mare, şi invers;
Principiul gamei coloristice – poate fi folosit în designul grafic, ţinând cont de efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor şi de senzaţiile pe care acestea ni le creează;
Principiul accentuării – conform căruia, dacă se accentuează totul, nimic nu mai iese în evidenţă; aceasta se întâmplă când se abuzează, de pildă, de literele aldine sau când se folosesc prea multe majuscule. Contrastul este totuşi necesar, ţinând cont însă de celelalte legi şi de aplicarea lor corespunzătoare.

În procesul de realizare a materialelor publicitare, designerul utilizează o serie de tehnici specifice. O primă tehnică este grafica, respectiv transpunerea în imagini bidimensionale a unei idei destinate multiplicării pe cale tipografică sau în alte sisteme de multiplicare. Alături de aceasta se utilizează: scrisul, respectiv caracterul de literă şi mărimea, gravura, desenul mixt, colajul, fotografia.
Designerul ia decizii în ceea ce priveşte coperta, formatul, punerea în pagină a textului, realizarea compoziţiei armonioase cu elementele de text şi ilustraţie, care să facă uşor transmisibilă o informaţie utilă. Afişul, catalogul, pliantul, prospectul, emblema, eticheta pot fi înţelese ca forme grafice prin excelenţă funcţionale. Forma estetică este condiţionată aici de nevoia transmiterii unei informaţii utile. Ca atare, designul publicitar nu poate concepe formele în funcţie de “capriciile” creatorului, ci în funcţie de scopul pentru care acestea urmează să fie tipărite.