Materialul acesta a fost realizat tot de catre firma noastra de publicitate si a primit premiul pentru RECLAMA ANULUI 2007
luni, 15 decembrie 2008
PROTECŢIA CONSUMATORULUI DE PUBLICITATE
Lege privind publicitatea,
Legea nr. 148 din 26/07/2000
Intrare în vigoare: 02/08/2000
CAPITOLUL I - Dispozitii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfaşoară o activitate de producţie, de comert, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie, precum si protecţia interesului public general împotriva publicităţii înselătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă.
Art. 2. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei.
Art. 3. - Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune, transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederilor prezentei legi.
Art. 4. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activitaţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi si obligaţii;
b) publicitate înselătoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent; c) publicitate comparativă - orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;
d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizeaza stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi in mod conştient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane; e) persoana - orice persoană fizică sau juridică;
f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani;
g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de bună practică în domeniul publicităţii şi de control al respectării acestora de către reprezentanţi ai persoanelor implicate in aceasta activitate, inclusiv ai agenţiilor de publicitate si media, în condiţiile legii.
Art. 5. - Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată in spiritul responsabilităţii sociale.
Art. 6. - Se interzice publicitatea care:
a) este înselătoare;
b) este subliminală;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitaţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.
CAPITOLUL II - Publicitate înşelătoare şi publicitate comparativă
Art. 7. - Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la acestea;
b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;
f) omiterea unor informaţii esentiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.
Art. 8. - Publicitatea comparativă este interzisă dacă:
a) comparaţia este înselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) si ale art. 7;
b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;
c) nu se compară, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;
d) se creeaza confuzie pe piaţa între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;
f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;
g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comert, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografica a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comert sau o denumire comercială protejată; i) se incalcă orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996. Modificat de Ordonanta nr. 17 din 30/01/2003
Art. 9. - Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice.
CAPITOLUL III - Dispoziţii speciale privind publicitatea anumitor produse
Art. 10. - Se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun:
a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune;
b) în presa scrisă, pe prima şi pe ultima copertă sau pagină a materialelor tipărite;
c) pe biletele de calatorie pentru transportul public.
Modificat de Lege nr. 457 din 01/11/2004 Articolul 7 la 15/07/2004
Completat de Lege nr. 283 din 15/05/2002
Modificat de Lege nr. 283 din 15/05/2002
Art. 11. - Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învatământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o distantă mai mică de 200 metri de intrarea acestora, masurată pe drum public.
Art. 12. - Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, in timpul şi după spectacolele destinate minorilor.
Art. 13. - (1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condiţiile în care:
a) se adresează minorilor;
b) înfaţişează minori consumând aceste produse;
c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) dă o imagine negativă despre abstinenţă;
e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legatura între alcool şi conducerea unui vehicul;
f) nu conţine inscripţii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun. (2) Textul avertismentului şi dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al
ministrului sănătăţii, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Completat de Ordonanta nr. 90 din 26/08/2004 Articolul 1 la 15/07/2004
Art. 14. - Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope.
Art. 15. - Se interzice publicitatea, în alte locuri decat cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniţii, explozivi, metode şi mijloace pirotehnice, cu excepţia armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie.
Art. 16. - Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisa publicitatea care:
a) conţine elemente ce daunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experientă sau de credulitatea lor;
c) afectează relaţiile speciale care există între minori, pe de o parte, şi parinţi sau cadre didactice, pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.
Art. 17. - Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agentia Natională a Medicamentului.
Legea nr. 148 din 26/07/2000
Intrare în vigoare: 02/08/2000
CAPITOLUL I - Dispozitii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfaşoară o activitate de producţie, de comert, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie, precum si protecţia interesului public general împotriva publicităţii înselătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă.
Art. 2. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei.
Art. 3. - Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune, transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederilor prezentei legi.
Art. 4. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activitaţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi si obligaţii;
b) publicitate înselătoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent; c) publicitate comparativă - orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;
d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizeaza stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi in mod conştient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane; e) persoana - orice persoană fizică sau juridică;
f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani;
g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de bună practică în domeniul publicităţii şi de control al respectării acestora de către reprezentanţi ai persoanelor implicate in aceasta activitate, inclusiv ai agenţiilor de publicitate si media, în condiţiile legii.
Art. 5. - Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată in spiritul responsabilităţii sociale.
Art. 6. - Se interzice publicitatea care:
a) este înselătoare;
b) este subliminală;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitaţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.
CAPITOLUL II - Publicitate înşelătoare şi publicitate comparativă
Art. 7. - Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la acestea;
b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;
f) omiterea unor informaţii esentiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.
Art. 8. - Publicitatea comparativă este interzisă dacă:
a) comparaţia este înselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) si ale art. 7;
b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;
c) nu se compară, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;
d) se creeaza confuzie pe piaţa între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;
f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;
g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comert, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografica a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comert sau o denumire comercială protejată; i) se incalcă orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996. Modificat de Ordonanta nr. 17 din 30/01/2003
Art. 9. - Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice.
CAPITOLUL III - Dispoziţii speciale privind publicitatea anumitor produse
Art. 10. - Se interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun:
a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune;
b) în presa scrisă, pe prima şi pe ultima copertă sau pagină a materialelor tipărite;
c) pe biletele de calatorie pentru transportul public.
Modificat de Lege nr. 457 din 01/11/2004 Articolul 7 la 15/07/2004
Completat de Lege nr. 283 din 15/05/2002
Modificat de Lege nr. 283 din 15/05/2002
Art. 11. - Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învatământ şi a unităţilor de asistenţă medicală sau la o distantă mai mică de 200 metri de intrarea acestora, masurată pe drum public.
Art. 12. - Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, in timpul şi după spectacolele destinate minorilor.
Art. 13. - (1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condiţiile în care:
a) se adresează minorilor;
b) înfaţişează minori consumând aceste produse;
c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) dă o imagine negativă despre abstinenţă;
e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legatura între alcool şi conducerea unui vehicul;
f) nu conţine inscripţii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun. (2) Textul avertismentului şi dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al
ministrului sănătăţii, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Completat de Ordonanta nr. 90 din 26/08/2004 Articolul 1 la 15/07/2004
Art. 14. - Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope.
Art. 15. - Se interzice publicitatea, în alte locuri decat cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniţii, explozivi, metode şi mijloace pirotehnice, cu excepţia armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie.
Art. 16. - Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisa publicitatea care:
a) conţine elemente ce daunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experientă sau de credulitatea lor;
c) afectează relaţiile speciale care există între minori, pe de o parte, şi parinţi sau cadre didactice, pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.
Art. 17. - Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agentia Natională a Medicamentului.
CAPITOLUL IV - Sancţiuni
Art. 18. - Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare raspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepţia încălcării dispoziţiilor cuprinse in art. 6 lit. a) şi în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate.
Art. 19. - Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, raspunderea revine, dupa caz, reprezentantului său legal in România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.
Art. 20. - (1) Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anuntul publicitar şi este obligată, la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevazute la art. 24, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora. (2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anuntul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte.
Art. 21. - Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicităţii de catre organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizaţii.
Art. 22. - Incălcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 23. - (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infractiuni, şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei; b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 şi ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei. (valorile sunt exprimate în lei vechi)
(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.
Art. 24. - (1) Contravenţiile prevazute la art. 23 se constată şi se sancţionează la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a asociaţiilor de consumatori sau din oficiu, de către:
a) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 6 lit. a), h) şi j), ale art. 8 lit. a), b) şi c), ale art. 9, ale art. 10 lit. b) şi ale art. 13 lit. a) şi b);
b) reprezentanţii împuterniciţi ai administraţiei publice locale, pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. c), d), e), f), g) şi i), ale art. 10 lit. c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) şi ale art. 15;
c) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului Concurentei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. d), e), f), g), h) şi i);
d) reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Sănătăţii, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. c), d), e) şi f) şi ale art. 14, 16 şi 17;
e) reprezentanţii împuterniciţi ai Consiliului National al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 6 şi 8, în cazul publicităţii difuzate în cadrul programelor audiovizuale, şi ale art. 10 lit. a).
(2) Organele abilitate să constate şi să sancţioneze contravenţiile pot solicita organizaţiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevazute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate.
Art. 25. - Instituţiile şi autorităţile prevazute la art. 24 pot dispune, o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, urmatoarele măsuri, după caz:
a) interzicerea publicităţii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;
b) încetarea publicităţii până la data corectării ei;
c) publicarea deciziei autorităţii publice, în totalitate sau parţial, şi stabilirea modului în care urmează să se realizeze;
d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunţuri rectificative, cu fixarea conţinutului şi a modului de difuzare.
Art. 26. - Contravenţiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 25-27 din respectiva lege, precum şi cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
CAPITOLUL V - Dispoziţii finale
Art. 27. - Guvernul, la propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, în baza prezentei legi, reglementări specifice privind publicitatea, cu excepţia celei din cadrul programelor audiovizuale.
Art. 28. - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 iunie 2000,
cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
RECLAMA LANCOME- POEME
ACESTA RECLAMA ESTE UN ALT MATERIAL PUBLICITAR REALIZAT DE CEA MAI BUNA ECHIPA DE LA NOI.
MEMBRII ECHIPEI: DALIBORCA NICOLIN, LAVINIA LUCACIU, LUMINTA ARCAN, SANDA BALINTONI
duminică, 14 decembrie 2008
CHANNEL NO 5
PRIMUL NOSTRU CONTRACT CU CASA CHANNEL- FRAGRANCES NE-A ADUS UN REAL SUCCES, ATAT NOUA CAT SI CASEI CHANNEL, CE A INCASAT VENITURI DE PESTE 5 MILIOANE $ PENTRU PARFUMUL CHANNEL NO 5
PUBLICITATEA TV UCIDE RECLAMA RADIO
Titlul pare o constatare mai degraba decat o intrebare si in orice caz nu suna a noutate. Cu toate acestea eu insist asupra caracterului interogativ al titlului. Da, e inca sub semnul intrebarii! De ce spun asta? Pentru ca in tarile parintilor publicitatii ca USA sau UK radioul inca se mentine pe primul loc ca si mediu de impact. Pentru ca e mai comod, pentru ca publicul e mai captiv decat in cazul televizorului, pentru ca prime-time-ul e dimineata cand consumatorul e cu mintea fresh.
In Romania, din pacate, raspunsul la intrebarea din titlu este afirmativ. De fapt reclama radio n-a fost niciodata prea aproape de televiziune in topul preferintelor anunciatorilor desi e evident ca si noi, la fel ca si britanicii sau americanii, ascultam radio in masina, acasa, la munca, pe strada, aproape peste tot.
Brandurile mari ce doresc acoperire nationala prefera mediile cu impact vizual, in timp ce radioul este lasat tot mai mult pentru brandurile mai mici si de obicei locale. Din acest motiv auzim pe posturile de radio tot felul de reclame stupide care suna mai degraba a anunt publicitar si care pe deasupra mai folosesc si acelasi voiceover. E o constatare pe care o poate sesiza oricine asculta radioul mai mult de 2 ore pe zi. O motivatie ar fi lipsa de acoperire la nivel national si de asemenea a spatiilor publicitare efective la putinele posturi care au acoperire nationala. Exista insa parteneriate, posturi locale care preiau semnalul posturilor nationale iar acestea pot fi folosite pentru a propaga mesajul si in cele mai indepartate colturi ale tarii.
Pe de alta parte, radioul este, in Romania, un mediu anost tocmai pentru ca este prea plin de publicitate. Posturile de radio cu audienta mare si acoperire nationala sunt atat de pline de inserturi publicitare incat nu mai au timp sa-si difuzeze propriile jingle-uri sau sa-si promoveze programele. E normal ca brandurile sa fuga de un astfel de mediu in care devine din ce in ce mai greu sa te diferentiezi.
In plus, au inceput sa fuga si receptorii mesajului, n.r. ascultatorii pentru ca se satura de caracaterul comercial al acestor posturi. Acum, posturile mici, care inca nu au prins gustul banului venit din publicitate, incep sa castige din ce in ce mai multi clienti si desi pare mai greu de gestionat, o campanie derulata pe 15 posturi mici poate fi multe mai eficienta decat una pe 2 posturi mari. Segmentarea ascultatorilor este mai pronuntata si fidelitatea mai mare decat in cazul televiziunii ceea ce face din radio un mediu mai eficient sub aspectul targetarii insa din pacate, de acest avantaj se bucura tot brandurile mici sau cele locale si asta doar pentru ca brand managerii ce gestioneaza branduri nationale inca nu au deschis ochii indeajuns.
In Romania, din pacate, raspunsul la intrebarea din titlu este afirmativ. De fapt reclama radio n-a fost niciodata prea aproape de televiziune in topul preferintelor anunciatorilor desi e evident ca si noi, la fel ca si britanicii sau americanii, ascultam radio in masina, acasa, la munca, pe strada, aproape peste tot.
Brandurile mari ce doresc acoperire nationala prefera mediile cu impact vizual, in timp ce radioul este lasat tot mai mult pentru brandurile mai mici si de obicei locale. Din acest motiv auzim pe posturile de radio tot felul de reclame stupide care suna mai degraba a anunt publicitar si care pe deasupra mai folosesc si acelasi voiceover. E o constatare pe care o poate sesiza oricine asculta radioul mai mult de 2 ore pe zi. O motivatie ar fi lipsa de acoperire la nivel national si de asemenea a spatiilor publicitare efective la putinele posturi care au acoperire nationala. Exista insa parteneriate, posturi locale care preiau semnalul posturilor nationale iar acestea pot fi folosite pentru a propaga mesajul si in cele mai indepartate colturi ale tarii.
Pe de alta parte, radioul este, in Romania, un mediu anost tocmai pentru ca este prea plin de publicitate. Posturile de radio cu audienta mare si acoperire nationala sunt atat de pline de inserturi publicitare incat nu mai au timp sa-si difuzeze propriile jingle-uri sau sa-si promoveze programele. E normal ca brandurile sa fuga de un astfel de mediu in care devine din ce in ce mai greu sa te diferentiezi.
In plus, au inceput sa fuga si receptorii mesajului, n.r. ascultatorii pentru ca se satura de caracaterul comercial al acestor posturi. Acum, posturile mici, care inca nu au prins gustul banului venit din publicitate, incep sa castige din ce in ce mai multi clienti si desi pare mai greu de gestionat, o campanie derulata pe 15 posturi mici poate fi multe mai eficienta decat una pe 2 posturi mari. Segmentarea ascultatorilor este mai pronuntata si fidelitatea mai mare decat in cazul televiziunii ceea ce face din radio un mediu mai eficient sub aspectul targetarii insa din pacate, de acest avantaj se bucura tot brandurile mici sau cele locale si asta doar pentru ca brand managerii ce gestioneaza branduri nationale inca nu au deschis ochii indeajuns.
INFO DE ULTIMA ORA DESPRE RECLAMA TV
Publicitatea TV poate depăşi limita celor 12 minute pe oră
Directoratul „Audiovizual, media, internet” al Comisiei Europene a făcut precizări de maximă relevanţă pentru evoluţia pieţei europene de publicitate televizată: publicitatea tv poate depăşi limita celor 12 minute pe oră, în anumite condiţii, informează un comunicat al Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA).
Oficiali ai Comisiei Europene au precizat recent că „pentru acele forme de publicitate televizată de alt tip decât spotul publicitar nu există nici o limită de durată orară”.
Celebra regulă „maxim 12 minute pe oră de publicitate” este astfel detronată din postura de reper absolut şi nu mai are putere asupra formelor de publicitate care nu întrerup programele ci se integrează acestora (telepromovarea, teleshoppingul, sponsorizarea, plasarea de produse).
Această intervenţie a Bruxell-ului survine în contextul unui blocaj interpretativ referitor la noua directivă europeană a serviciilor media audiovizuale, directivă care a adus modificări ale reglementărilor privind publicitatea ce pot determina creşterea semnificativă a veniturilor televiziunilor europene prin promovarea a noi forme de publicitate prin intermediul cărora publicul poate primi mesajul publicitar fără întreruperea programelor.
Dar tocmai elementul crucial al acestor modificări rămăsese într-o zonă a neclarităţii. Anume, existau voci care afirmau că din textul directivei nu rezultă clar în ce măsură anumite forme de publicitate, altele decît publicitatea de tip spot, sunt excluse de la limita clasică a celor 12 minute pe oră.
Această confuzie a suscitat interesul şi temerile celor mai importante televiziuni europene, dat fiind că includerea acestor „alte forme de publicitate” decât publicitatea de tip spot în limita celor 12 minute, care ar fi putut să apară din eroare la transpunerea directivei în legislaţia ţărilor membre, ar fi anulat o parte din avantajele oferite de noua directivă în privinţa extinderii bazei de finanţare prin publicitate a televiziunilor.
O lectură atentă a directivei, coroborată cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi cu documente interpretative ale Comisiei Europene, poate arăta însă că includerea acestor „alte forme de publicitate” în limita celor 12 minute constituie o interpretare eronată a acesteia.
In luna martie a acestui an, George Chiriţă, directorul asociaţiei televiziunilor din România – Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA) - a solicitat Comisiei Europene un punct de vedere în raport cu o argumentaţie care susţine teza existenţei unor excepţii multiple de la limita orară a celor 12 minute, teza bazată pe ideea că, dacă nu ar exista excepţii, atunci limita de durată orară ar deveni, prin cumulare, limită zilnică, aceasta din urmă fiind însă în mod manifest abrogată de noua directivă.
Recent, sub semnătura domnului Gregory Paulger, directorul Directoratului “Audiovizual, Media, Internet” al Comisiei Europene, a fost transmis punctul de vedere solictat, care confirmă teza amintită şi aduce precizări suplimentare. Astfel, răspunsul domnului Paulger precizează textual că formele de publicitate care nu au forma spotului publicitar nu se supun unei limite de durată orară. Intre acestea se numără telepromovarea, sponsorizarea, teleshopingul si plasarea de produse, sau, în general, ceea ce este denumit sub expresia „alte forme de publicitate” (decât spotul publicitar).
Pe de altă parte, răspunsul domnului Paulger asumă definiţia dată spotului publicitar de Curtea Europeană de Justiţie, fapt care poate contribui la o mai clară definire a ceea ce înseamnă „alte forme de publicitate”. Este de presupus că acestă abordare reglementativă va deschide calea spre apariţia de noi forme de publicitate non-spot, sub stimulentul nerestricţionării duratei lor.
Trebuie notat că precizările domnului Paulger sunt făcute sub rezerva că ele reprezintă punctul de vedere al unor departamente ale Comisiei şi nu angajează Comisia Europeană ca atare, şi că numai Curtea Europeană de Justiţie este aceea care are competenţa finală pentru interpretarea dreptului comunitar.
Cu toate acestea, dat fiind că punctul de vedere exprimat de directoratul condus de domnul Gregory Paulger este expresia unei înalte competenţe în domeniu şi reflectă o logică general acceptată, este puţin probabil ca autorităţile reglementative naţionale să poată dezvolta un punct de vedere divergent.
De aceeea, scrisoarea domnului Gregory Paulger va avea cu siguranţă o maximă importanţă pentru procesul de transpunere a noii directive în legislaţia statelor membre ale Uniunii, în sensul evitării unor erori de interpretare restrictivă a textului directivei. Acest efect este de aşteptat şi în raport cu proiectul de lege care transpune noua directivă elaborat la noi de Ministerul Culturii şi Cultelor.
In plan practic, potenţialul lărgirii bazei de finanţare a televiziunilor prin utilizarea acestor forme de publicitate nesupuse unei limite de durată şi întegrate organic programelor – cazul telepromovării sau al plasării de produse fiind cele mai semnificative - face ca punctul de vedere exprimat pe această temă să devină un reper extrem de important pentru viitorul televiziunii europene.
Directoratul „Audiovizual, media, internet” al Comisiei Europene a făcut precizări de maximă relevanţă pentru evoluţia pieţei europene de publicitate televizată: publicitatea tv poate depăşi limita celor 12 minute pe oră, în anumite condiţii, informează un comunicat al Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA).
Oficiali ai Comisiei Europene au precizat recent că „pentru acele forme de publicitate televizată de alt tip decât spotul publicitar nu există nici o limită de durată orară”.
Celebra regulă „maxim 12 minute pe oră de publicitate” este astfel detronată din postura de reper absolut şi nu mai are putere asupra formelor de publicitate care nu întrerup programele ci se integrează acestora (telepromovarea, teleshoppingul, sponsorizarea, plasarea de produse).
Această intervenţie a Bruxell-ului survine în contextul unui blocaj interpretativ referitor la noua directivă europeană a serviciilor media audiovizuale, directivă care a adus modificări ale reglementărilor privind publicitatea ce pot determina creşterea semnificativă a veniturilor televiziunilor europene prin promovarea a noi forme de publicitate prin intermediul cărora publicul poate primi mesajul publicitar fără întreruperea programelor.
Dar tocmai elementul crucial al acestor modificări rămăsese într-o zonă a neclarităţii. Anume, existau voci care afirmau că din textul directivei nu rezultă clar în ce măsură anumite forme de publicitate, altele decît publicitatea de tip spot, sunt excluse de la limita clasică a celor 12 minute pe oră.
Această confuzie a suscitat interesul şi temerile celor mai importante televiziuni europene, dat fiind că includerea acestor „alte forme de publicitate” decât publicitatea de tip spot în limita celor 12 minute, care ar fi putut să apară din eroare la transpunerea directivei în legislaţia ţărilor membre, ar fi anulat o parte din avantajele oferite de noua directivă în privinţa extinderii bazei de finanţare prin publicitate a televiziunilor.
O lectură atentă a directivei, coroborată cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi cu documente interpretative ale Comisiei Europene, poate arăta însă că includerea acestor „alte forme de publicitate” în limita celor 12 minute constituie o interpretare eronată a acesteia.
In luna martie a acestui an, George Chiriţă, directorul asociaţiei televiziunilor din România – Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA) - a solicitat Comisiei Europene un punct de vedere în raport cu o argumentaţie care susţine teza existenţei unor excepţii multiple de la limita orară a celor 12 minute, teza bazată pe ideea că, dacă nu ar exista excepţii, atunci limita de durată orară ar deveni, prin cumulare, limită zilnică, aceasta din urmă fiind însă în mod manifest abrogată de noua directivă.
Recent, sub semnătura domnului Gregory Paulger, directorul Directoratului “Audiovizual, Media, Internet” al Comisiei Europene, a fost transmis punctul de vedere solictat, care confirmă teza amintită şi aduce precizări suplimentare. Astfel, răspunsul domnului Paulger precizează textual că formele de publicitate care nu au forma spotului publicitar nu se supun unei limite de durată orară. Intre acestea se numără telepromovarea, sponsorizarea, teleshopingul si plasarea de produse, sau, în general, ceea ce este denumit sub expresia „alte forme de publicitate” (decât spotul publicitar).
Pe de altă parte, răspunsul domnului Paulger asumă definiţia dată spotului publicitar de Curtea Europeană de Justiţie, fapt care poate contribui la o mai clară definire a ceea ce înseamnă „alte forme de publicitate”. Este de presupus că acestă abordare reglementativă va deschide calea spre apariţia de noi forme de publicitate non-spot, sub stimulentul nerestricţionării duratei lor.
Trebuie notat că precizările domnului Paulger sunt făcute sub rezerva că ele reprezintă punctul de vedere al unor departamente ale Comisiei şi nu angajează Comisia Europeană ca atare, şi că numai Curtea Europeană de Justiţie este aceea care are competenţa finală pentru interpretarea dreptului comunitar.
Cu toate acestea, dat fiind că punctul de vedere exprimat de directoratul condus de domnul Gregory Paulger este expresia unei înalte competenţe în domeniu şi reflectă o logică general acceptată, este puţin probabil ca autorităţile reglementative naţionale să poată dezvolta un punct de vedere divergent.
De aceeea, scrisoarea domnului Gregory Paulger va avea cu siguranţă o maximă importanţă pentru procesul de transpunere a noii directive în legislaţia statelor membre ale Uniunii, în sensul evitării unor erori de interpretare restrictivă a textului directivei. Acest efect este de aşteptat şi în raport cu proiectul de lege care transpune noua directivă elaborat la noi de Ministerul Culturii şi Cultelor.
In plan practic, potenţialul lărgirii bazei de finanţare a televiziunilor prin utilizarea acestor forme de publicitate nesupuse unei limite de durată şi întegrate organic programelor – cazul telepromovării sau al plasării de produse fiind cele mai semnificative - face ca punctul de vedere exprimat pe această temă să devină un reper extrem de important pentru viitorul televiziunii europene.
UN ALT TIP DE PUBLICITATE :)
Publicitatea neconvenţională reprezinta un nou trend al publicitatii. Acest tip de publicitate se foloseste de vaz, auz si miros pentru a atrage atentia unui public eterogen si greu de impresionat. Astfel există:
- Publicitatea in lift.Liftul este un spatiu restrans, in care esti obligat sa petreci cateva secunde singur sau in compania altor cateva persoane. Legile comunicarii interpersonale ii determina pe partenerii de calatorie sa-si evite reciproc privirile si sa zburde cu ochii pe pereti, unde ii asteapta mesajul publicitar. Liftul ofera o comunicare intima cu un potential client intr-un mediu captiv, iar mesajul nu este bruiat de articole din ziar, de alte reclame, de zgomot sau de claxoane.
- Publicitatea in toalete. Originalitatea acestei modalitati de publicitate, raportul pret / impact, targetarea exacta pe tip de consumator, lipsa altor stimuli vizuali, libertate extinsa de exprimare a mesajelor, toate conduc la orientarea clientilor in proportie din ce in ce mai importanta catre suporturile publicitare din toalete.
- Publicitatea pe biciclete. Mersul pe bicicleta e sanatos. Iar cu un mic panou publicitar atasat, poate deveni lucrativ si de efect. Avantajul bicicletelor este ca pot patrunde si in zone unde accesul masinilor este restrictionat, cum ar fi parcurile si trotuarele aglomerate.
Publicitatea aeriana. Un prim avantaj al publicitatii aeriene ar fi acela ca atrage atentia mult mai repede decat orice alt material publicitar. In plus, ramane in campul de interes cu pana la 60 de secunde mai mult decat orice alt tip de publicitate, datorita cadrului atipic si atractiv in care este prezentat, sustin specialistii. - Publicitatea in taxiuri. Mesajele publicitare s-au extins treptat si spre interiorul masinilor, unde insotesc clientul pe durata intregii calatorii, intr-un mediu intim.Inconvenientul acestui tip de publicitate este ca nu poate fi masurata audienta decat aproximativ, fara sa existe o centralizare exacta.
Publicitatea pe masini. Publicitatea pe masini este o forma avansata de outdoor, deoarece suportul pe care se afla reclama este in miscare o buna parte din timp, expunand mesajul catre un numar practic nelimitat de privitori. - Publicitatea pe cutiile de chibrituri. Publicitatea pe chibrituri e antemergatoarea marketingului direct. Ea dureaza de peste 100 de ani si va continua sa dureze inca mult timp de acum incolo – atat cat vom avea nevoie de foc. Cutia de chibrituri este unul dintre cele mai raspandite suporturi de publicitate in America, chiar daca accesul la Internet si mass-media este foarte larg. In Romania, 80% din populatie foloseste chibrituri.
- Publicitatea pe stadioane. Meciurile de fotbal atrag sute de mii de romani in fata televizoarelor. Pe langa pauzele publicitare, telespectatorii sunt targetati, pe tot parcursul transmisiunii, de mesajele expuse pe panourile publicitare de pe marginea stadioanelor.
- Publicitatea vizual-olfactiva. Acest tip de publicitate mizeaza pe legatura stransa dintre miros si starile afective, astfel ca utilizarea suporturilor olfactive in campaniile publicitare asigura reactie din partea consumatorilor, cu atat mai mult cu cat “nu poti sa nu respiri”.
- Publicitatea in aeroporturi. Sala de asteptare dintr-un aeroport poate deveni locul in care ne petrecem cateva ore, asteptand si analizand fiecare coltisor al incaperii, de la panourile electrice pana la cele publicitare. Avantajele publicitatii in aeroporturi constau, in primul rand, in diversitatea publicului-tinta si a timpului pe care acest public il petrece in aeroport (in medie o ora de fiecare pasager). In tot acest timp, calatorii consuma mesajele publicitare expuse sub diferite forme.
Principii de bază ale designului şi esteticii
Specialistii au cateva principii de bază ale designului şi esteticii in ceea ce privesc reclamele:
Principiul unităţii – toate părţile unui reclame trebuie să formeze un întreg; unitatea poate fi perturbată de chenare, de prea multe tipuri de caractere, de culori distribuite necorespunzător sau de o încărcare a paginii;
Principiul varietăţii – aspectul trebuie să fie variat şi contrastant pentru a învinge monotonia; se pot folosi caractere variate, spaţiu alb şi spaţiu tipărit, blocuri cenuşii de text înviorate de subtitluri ş.a.;
Principiul echilibrului – echilibrul este esenţial între ilustraţie, text, titlu; de exemplu, ilustraţia sau titlul pot ocupa o treime din spaţiu, iar textul poate ocupa două treimi;
Principiul ritmului – se poate obţine senzaţia de mişcare, chiar şi în cazul unei reclame tipărite care este statică; un mijloc simplu este identitatea paragrafelor, privirea fiind condusă de la un paragraf la altul;
Principiul armoniei – reclama nu trebuie să conţină elemente de contrast subite, supărătoare sau bruşte; această tactică şocantă poate fi folosită doar în mod deliberat, în anumite tipuri de reclame;
Principiul proporţiei – se referă în special la corpul de literă folosit pentru diferite lăţimi ale textului: cu cât coloana de text este mai lată, cu atât dimensiunea literei este mai mare, şi invers;
Principiul gamei coloristice – poate fi folosit în designul grafic, ţinând cont de efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor şi de senzaţiile pe care acestea ni le creează;
Principiul accentuării – conform căruia, dacă se accentuează totul, nimic nu mai iese în evidenţă; aceasta se întâmplă când se abuzează, de pildă, de literele aldine sau când se folosesc prea multe majuscule. Contrastul este totuşi necesar, ţinând cont însă de celelalte legi şi de aplicarea lor corespunzătoare.
În procesul de realizare a materialelor publicitare, designerul utilizează o serie de tehnici specifice. O primă tehnică este grafica, respectiv transpunerea în imagini bidimensionale a unei idei destinate multiplicării pe cale tipografică sau în alte sisteme de multiplicare. Alături de aceasta se utilizează: scrisul, respectiv caracterul de literă şi mărimea, gravura, desenul mixt, colajul, fotografia.
Designerul ia decizii în ceea ce priveşte coperta, formatul, punerea în pagină a textului, realizarea compoziţiei armonioase cu elementele de text şi ilustraţie, care să facă uşor transmisibilă o informaţie utilă. Afişul, catalogul, pliantul, prospectul, emblema, eticheta pot fi înţelese ca forme grafice prin excelenţă funcţionale. Forma estetică este condiţionată aici de nevoia transmiterii unei informaţii utile. Ca atare, designul publicitar nu poate concepe formele în funcţie de “capriciile” creatorului, ci în funcţie de scopul pentru care acestea urmează să fie tipărite.
Principiul unităţii – toate părţile unui reclame trebuie să formeze un întreg; unitatea poate fi perturbată de chenare, de prea multe tipuri de caractere, de culori distribuite necorespunzător sau de o încărcare a paginii;
Principiul varietăţii – aspectul trebuie să fie variat şi contrastant pentru a învinge monotonia; se pot folosi caractere variate, spaţiu alb şi spaţiu tipărit, blocuri cenuşii de text înviorate de subtitluri ş.a.;
Principiul echilibrului – echilibrul este esenţial între ilustraţie, text, titlu; de exemplu, ilustraţia sau titlul pot ocupa o treime din spaţiu, iar textul poate ocupa două treimi;
Principiul ritmului – se poate obţine senzaţia de mişcare, chiar şi în cazul unei reclame tipărite care este statică; un mijloc simplu este identitatea paragrafelor, privirea fiind condusă de la un paragraf la altul;
Principiul armoniei – reclama nu trebuie să conţină elemente de contrast subite, supărătoare sau bruşte; această tactică şocantă poate fi folosită doar în mod deliberat, în anumite tipuri de reclame;
Principiul proporţiei – se referă în special la corpul de literă folosit pentru diferite lăţimi ale textului: cu cât coloana de text este mai lată, cu atât dimensiunea literei este mai mare, şi invers;
Principiul gamei coloristice – poate fi folosit în designul grafic, ţinând cont de efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor şi de senzaţiile pe care acestea ni le creează;
Principiul accentuării – conform căruia, dacă se accentuează totul, nimic nu mai iese în evidenţă; aceasta se întâmplă când se abuzează, de pildă, de literele aldine sau când se folosesc prea multe majuscule. Contrastul este totuşi necesar, ţinând cont însă de celelalte legi şi de aplicarea lor corespunzătoare.
În procesul de realizare a materialelor publicitare, designerul utilizează o serie de tehnici specifice. O primă tehnică este grafica, respectiv transpunerea în imagini bidimensionale a unei idei destinate multiplicării pe cale tipografică sau în alte sisteme de multiplicare. Alături de aceasta se utilizează: scrisul, respectiv caracterul de literă şi mărimea, gravura, desenul mixt, colajul, fotografia.
Designerul ia decizii în ceea ce priveşte coperta, formatul, punerea în pagină a textului, realizarea compoziţiei armonioase cu elementele de text şi ilustraţie, care să facă uşor transmisibilă o informaţie utilă. Afişul, catalogul, pliantul, prospectul, emblema, eticheta pot fi înţelese ca forme grafice prin excelenţă funcţionale. Forma estetică este condiţionată aici de nevoia transmiterii unei informaţii utile. Ca atare, designul publicitar nu poate concepe formele în funcţie de “capriciile” creatorului, ci în funcţie de scopul pentru care acestea urmează să fie tipărite.
Elementele Reclamei 2
Logo-ul - este prezentat în reclamele tipărite cu aceleaşi caractere tipografice şi poate fi asociat cu un detaliu artistic, împreună cu care constituie o unitate de identificare a organizaţiei. Majoritatea firmelor utilizează logo-ul deoarece repetarea identică a denumirii facilitează memorarea ei, ajungând la constituirea identităţii sponsorului de reclamă în conştiinţa consumatorilor. În cazul firmelor renumite, logo-ul ajută la transferarea prestigiului producătorului asupra noilor produse;
Ilustraţia – conţine pe zi ce trece tot mai multe artificii tehnice şi recurge la mijloace artistice tot mai ingenioase. Escaladarea spectaculozităţii în ilustraţia publicitară se datorează în mare măsură competiţiei dintre creatori. Ineditul periclitează oarecum credibilitatea imaginii, dar experienţa publicitară a demonstrat că toleranţa publicului faţă de artificiul vizual este în continuă creştere. Dispunerea ilustraţiei în pagină se poate face la libera alegere a designerului, dar există câteva formule consacrate: fereastra (o ilustraţie mare care domină pagina, cu titlu şi text plasate dedesubt), silueta (ilustrarea obiectului decupat din context, fără elemente de cadru), omnibus (mai multe obiecte care sunt legate tematic între ele, ocupând spaţii egale dispuse echilibrat în pagină ), mondrian ( o combinaţie de dreptunghiuri cu ilustraţii în care nu există text şi nici continuitate de mesaj), banda desenată (prezintă filmic un mesaj publicitar) sau alfabet (se bazează pe decuparea unor fotografii în formă de literă);
Spaţiul liber - contrastează cu aglomerarea şi atrage astfel atenţia. Albul hârtiei, lipsa de sunet, ecranul fără imagine sunt surprinzătoare şi tocmai de aceea, utilizarea spaţiului liber se detaşează ca stratagemă de cele "eficiente" care înghesuie informaţiile;
Mişcarea – declanşează la nivelul publicului consumator un lanţ de reacţii şi comportamente mimetice care se finalizează cu decizia de cumpărare. Dinamica poate fi sugerată şi prin fotografie, prin imaginea ştearsă proprie obiectelor în viteză, contrastând cu acurateţea conturului şi detaliilor la obiectele statice. Tendinţa noastră, de exemplu, în prezenţa unui flash este de a privi în direcţia sugerată şi nu asupra acestuia; este o mişcare reflexă care trebuie exploatată;
Forma – este destinată să primească un mesaj publicitar şi de aceea este necesar ca împărţirea cerută de cuprinsul mesajului să fie agreabilă ochiului, armonioasă şi nu arbitrară. Formele privilegiate sunt cele simple, regulate, simetrice. Cele mai indicate sunt cele care se percep uşor, care frapează, care se remarcă. Acestea sunt formele matematice determinate, apoi urmează cele naturale şi la sfârşit se plasează formele fanteziste, intuitive.
Culoarea – este un element important de atractivitate al reclamelor ilustrate şi mai ales, contrastul coloristic cu elementele din jur. Întrucât universul publicitar contemporan este marcat de o policromie agresivă, utilizarea monocromiei sau a unei culori dominante poate dovedi distincţie. Dacă o asemenea opţiune se menţine pe tot parcursul campaniei publicitare, culoarea aleasă devine o componentă a personalităţii produsului promovat.
Ilustraţia – conţine pe zi ce trece tot mai multe artificii tehnice şi recurge la mijloace artistice tot mai ingenioase. Escaladarea spectaculozităţii în ilustraţia publicitară se datorează în mare măsură competiţiei dintre creatori. Ineditul periclitează oarecum credibilitatea imaginii, dar experienţa publicitară a demonstrat că toleranţa publicului faţă de artificiul vizual este în continuă creştere. Dispunerea ilustraţiei în pagină se poate face la libera alegere a designerului, dar există câteva formule consacrate: fereastra (o ilustraţie mare care domină pagina, cu titlu şi text plasate dedesubt), silueta (ilustrarea obiectului decupat din context, fără elemente de cadru), omnibus (mai multe obiecte care sunt legate tematic între ele, ocupând spaţii egale dispuse echilibrat în pagină ), mondrian ( o combinaţie de dreptunghiuri cu ilustraţii în care nu există text şi nici continuitate de mesaj), banda desenată (prezintă filmic un mesaj publicitar) sau alfabet (se bazează pe decuparea unor fotografii în formă de literă);
Spaţiul liber - contrastează cu aglomerarea şi atrage astfel atenţia. Albul hârtiei, lipsa de sunet, ecranul fără imagine sunt surprinzătoare şi tocmai de aceea, utilizarea spaţiului liber se detaşează ca stratagemă de cele "eficiente" care înghesuie informaţiile;
Mişcarea – declanşează la nivelul publicului consumator un lanţ de reacţii şi comportamente mimetice care se finalizează cu decizia de cumpărare. Dinamica poate fi sugerată şi prin fotografie, prin imaginea ştearsă proprie obiectelor în viteză, contrastând cu acurateţea conturului şi detaliilor la obiectele statice. Tendinţa noastră, de exemplu, în prezenţa unui flash este de a privi în direcţia sugerată şi nu asupra acestuia; este o mişcare reflexă care trebuie exploatată;
Forma – este destinată să primească un mesaj publicitar şi de aceea este necesar ca împărţirea cerută de cuprinsul mesajului să fie agreabilă ochiului, armonioasă şi nu arbitrară. Formele privilegiate sunt cele simple, regulate, simetrice. Cele mai indicate sunt cele care se percep uşor, care frapează, care se remarcă. Acestea sunt formele matematice determinate, apoi urmează cele naturale şi la sfârşit se plasează formele fanteziste, intuitive.
Culoarea – este un element important de atractivitate al reclamelor ilustrate şi mai ales, contrastul coloristic cu elementele din jur. Întrucât universul publicitar contemporan este marcat de o policromie agresivă, utilizarea monocromiei sau a unei culori dominante poate dovedi distincţie. Dacă o asemenea opţiune se menţine pe tot parcursul campaniei publicitare, culoarea aleasă devine o componentă a personalităţii produsului promovat.
Elementele Reclamei 1
-Titlul – are funcţii de prezentare, de identificare, de evidenţiere, specificare, stimulare şi captare a interesului. El nu trebuie conceput ca un rezumat al informaţiei din reclamă, ci ca un "cârlig";
-Sloganul – concis şi uşor de memorat, poate fi folosit şi în reclamele radio sau TV, spre deosebire de titlu care este specific tipăriturilor;
-Textul informativ – trebuie să folosească un limbaj conversaţional, să fie concis, să conţină cât mai puţine semne de punctuaţie şi să evite metaforele în exces. Textul se divide în mai multe blocuri tematice distincte între ele, dar având coerenţă interioară, blocuri tematice ce pot fi introduse prin subtitluri ce sintetizează conţinutul. Elementele distincte de informaţie pot fi puse în evidenţă prin folosirea semnelor grafice de introducere. Amploarea textului informativ depinde şi de timpul pe care îl au la dispoziţie receptorii mesajului, dar şi de specificul produsului. De pildă, se consideră că textul poate lipsi atunci când produsul promovat este bine cunoscut publicul consumator;
-Marca – are ca element de simbolizare emblema care ajută la recunoaşterea acesteia şi ale cărei reguli de concepere vizează sugestivitate şi armonie, simplitate, claritate şi concizie. Mărcile pot îndeplini mai multe funcţii: uşurarea sarcinilor în legătură cu desfacerea prin intermediul unei expresii vizuale simple; afirmarea caracterului întreprinderii care influenţează, atât publicul, cât şi salariaţii cărora li se oferă sentimentul de apartenenţă; accelerarea desfacerii produsului prin aplicarea simbolurilor pe ambalaje, de exemplu; realizarea unor acţiuni speciale prin utilizarea simbolului pe antetul scrisorilor, pe cadourile publicitare, pe mijloacele de transport ale firmei etc.;
-Sloganul – concis şi uşor de memorat, poate fi folosit şi în reclamele radio sau TV, spre deosebire de titlu care este specific tipăriturilor;
-Textul informativ – trebuie să folosească un limbaj conversaţional, să fie concis, să conţină cât mai puţine semne de punctuaţie şi să evite metaforele în exces. Textul se divide în mai multe blocuri tematice distincte între ele, dar având coerenţă interioară, blocuri tematice ce pot fi introduse prin subtitluri ce sintetizează conţinutul. Elementele distincte de informaţie pot fi puse în evidenţă prin folosirea semnelor grafice de introducere. Amploarea textului informativ depinde şi de timpul pe care îl au la dispoziţie receptorii mesajului, dar şi de specificul produsului. De pildă, se consideră că textul poate lipsi atunci când produsul promovat este bine cunoscut publicul consumator;
-Marca – are ca element de simbolizare emblema care ajută la recunoaşterea acesteia şi ale cărei reguli de concepere vizează sugestivitate şi armonie, simplitate, claritate şi concizie. Mărcile pot îndeplini mai multe funcţii: uşurarea sarcinilor în legătură cu desfacerea prin intermediul unei expresii vizuale simple; afirmarea caracterului întreprinderii care influenţează, atât publicul, cât şi salariaţii cărora li se oferă sentimentul de apartenenţă; accelerarea desfacerii produsului prin aplicarea simbolurilor pe ambalaje, de exemplu; realizarea unor acţiuni speciale prin utilizarea simbolului pe antetul scrisorilor, pe cadourile publicitare, pe mijloacele de transport ale firmei etc.;
Functiile reclamei
Functiile reclamei sunt:
-funcţia de comunicare (transmiterea de informaţii, facilitarea relaţiei ofertantclientelă);
-funcţia economică (sensibilizarea publicului la preţuri şi stimularea competitivităţii);
-funcţia socială (diseminarea rapidă a inovaţiilor tehnice şi a ideilor noi în rândul agenţilor
economici şi a cumpărătorilor);
-funcţia politică (consumatorul conştientizează puterea sa de a influenţa echilibrul de forţe pe piaţă, prin simplul act de cumpărare sau prin presiuni la nivel legislativ); propagandă transnaţională folosită în campaniile de imagine de ţară / grupuri transnaţionale);
-funcţia estetică.
PUBLICITATEA
Definiţia clasică a publicităţii o plasează în cadrul procesului de marketing, acea „artă a creării condiţiilor în care cumpărătorul se convinge singur să cumpere”. Publicitatea reprezintă un complex de activităţi de promovare pe piaţă a unei idei, a unui produs sau a unui serviciu (promotion mix).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
