Elementele Reclamei 2

Logo-ul - este prezentat în reclamele tipărite cu aceleaşi caractere tipografice şi poate fi asociat cu un detaliu artistic, împreună cu care constituie o unitate de identificare a organizaţiei. Majoritatea firmelor utilizează logo-ul deoarece repetarea identică a denumirii facilitează memorarea ei, ajungând la constituirea identităţii sponsorului de reclamă în conştiinţa consumatorilor. În cazul firmelor renumite, logo-ul ajută la transferarea prestigiului producătorului asupra noilor produse;
Ilustraţia – conţine pe zi ce trece tot mai multe artificii tehnice şi recurge la mijloace artistice tot mai ingenioase. Escaladarea spectaculozităţii în ilustraţia publicitară se datorează în mare măsură competiţiei dintre creatori. Ineditul periclitează oarecum credibilitatea imaginii, dar experienţa publicitară a demonstrat că toleranţa publicului faţă de artificiul vizual este în continuă creştere. Dispunerea ilustraţiei în pagină se poate face la libera alegere a designerului, dar există câteva formule consacrate: fereastra (o ilustraţie mare care domină pagina, cu titlu şi text plasate dedesubt), silueta (ilustrarea obiectului decupat din context, fără elemente de cadru), omnibus (mai multe obiecte care sunt legate tematic între ele, ocupând spaţii egale dispuse echilibrat în pagină ), mondrian ( o combinaţie de dreptunghiuri cu ilustraţii în care nu există text şi nici continuitate de mesaj), banda desenată (prezintă filmic un mesaj publicitar) sau alfabet (se bazează pe decuparea unor fotografii în formă de literă);
Spaţiul liber - contrastează cu aglomerarea şi atrage astfel atenţia. Albul hârtiei, lipsa de sunet, ecranul fără imagine sunt surprinzătoare şi tocmai de aceea, utilizarea spaţiului liber se detaşează ca stratagemă de cele "eficiente" care înghesuie informaţiile;
Mişcarea – declanşează la nivelul publicului consumator un lanţ de reacţii şi comportamente mimetice care se finalizează cu decizia de cumpărare. Dinamica poate fi sugerată şi prin fotografie, prin imaginea ştearsă proprie obiectelor în viteză, contrastând cu acurateţea conturului şi detaliilor la obiectele statice. Tendinţa noastră, de exemplu, în prezenţa unui flash este de a privi în direcţia sugerată şi nu asupra acestuia; este o mişcare reflexă care trebuie exploatată;
Forma – este destinată să primească un mesaj publicitar şi de aceea este necesar ca împărţirea cerută de cuprinsul mesajului să fie agreabilă ochiului, armonioasă şi nu arbitrară. Formele privilegiate sunt cele simple, regulate, simetrice. Cele mai indicate sunt cele care se percep uşor, care frapează, care se remarcă. Acestea sunt formele matematice determinate, apoi urmează cele naturale şi la sfârşit se plasează formele fanteziste, intuitive.
Culoarea – este un element important de atractivitate al reclamelor ilustrate şi mai ales, contrastul coloristic cu elementele din jur. Întrucât universul publicitar contemporan este marcat de o policromie agresivă, utilizarea monocromiei sau a unei culori dominante poate dovedi distincţie. Dacă o asemenea opţiune se menţine pe tot parcursul campaniei publicitare, culoarea aleasă devine o componentă a personalităţii produsului promovat.